E duminică, început de martie,

iarna e răzbunată

de zăpada care ne acoperă străzile

și orizontul

și de aerul

care ne usucă și asprește pielea.

Pe partea mea de stradă

zăpada se topește repede

iar trotuarul opus e mereu

mai umbros, mai răcoros, mai umed,

astfel încât adesea avem

două anotimpuri, două planuri, două timpuri

când iesim din case.

Cu geamurile închise

și perdelele trase

înspre margini, stau la masă

în punctul în care soarele trece

prin canatul de sus al ferestrei,

coboară și îmi încălzește părul prins în coadă

și urechea dreaptă.

Nu vreau să mă mișc de aici,

din căldura asta care suspendă timpul.

Așa, cu ochii închiși

în liniștea din jur

și în bătaia soarelui

aș putea fi

oriunde

oricând.

Advertisements
Continue reading

There probably is something

img_20160912_173231

There’s forethought to spontaneity

-if short

There’s forefeeling to occurrence

-if ineffectual

There’s foreexistence to being

– if different.

There’s a pod of future in every present,

the train follows its forelaid tracks,

there’s a shokwave before the glass pane cracks.


Farewells

Another loose end

as you turn right and I turn left

life opens yet again

somewhere else

where I will not be able to witness it.

Street corners and farewells –

they seem to pair up so naturally.


Disconfortul schimbării

Lucrurile se schimbă, în ciuda protestelor tale interne.

Și atunci când ai apărut tu, ceva s-a schimbat,

în ciuda protestelor interne vehemente ale cuiva.

Deja când te-ai născut

lumea nu mai era cum fusese cândva.

Ți-ai îndrăgit împrejurările,

iar pentru că doar așa le-ai cunoscut,

păreau eterne.

Când au început să se transforme,

ai vazut că nu sunt

și te-ai mirat, ca alții înaintea ta,

că se dedau realității externe.


Bucla afectivă

Nu poate fi decât mioapă

și prin urmare restrictivă

poate genul care îi face pe oameni intoleranți

dar în același timp impermeabili.

Sunt impermeabil

și vreau să rămân așa

intact și ireproșabil

abstract și nedefinit

în nedurere

în non-experimentare

în non-trăire

o insectă într-o picătură de chihlimbar

spălată de un val răcoros

pe un mal danez.

Să nu interacționez

să am schimburi în unilateral

lipsite de sens și consecințe

– consecințele sunt rezultatul acțiunilor pe care ți le asumi –

eu nu vreau să îmi asum nimic

să stau mereu invizibil și tăcut

poate așa viața mă va ocoli.


Sub ploaia de tei

îi adun pe toţi

cei care au fost, cei care vor fi

şi toţi aceia care aproape că sunt.

E prisos de avânt

dedesubtul lor,

al florilor ce picură vara.

Continue reading

P1000300

Orașul ăsta mă știe ca o rudă

care te urmărește de la distanță

care te vede născându-te

crescând și zbătându-te

care te vede mai limpede decât te-ai putut tu vedea până acum.

Orașul ăsta mă acceptă tăcut

nu are conversație ori exuberanțe

știe să tacă și să mă țină în viață

îmi dă să mănânc, mă pune la somn

o rudă săracă, lipsită de pretenții,

care-și împarte generos sărăcia

îmi dă strictul necesar

și mă iubește auster dar constant.

Mă imobilizează

îmi încetinește gândurile

îmi intensifică nemulțumirile.

N-ai să mă părăsești niciodată, știu

asta mă liniștește și mă dezgustă.

Pe străzile tale placide

mă plimb cu pași atemporali

nu știu când ai renunțat,

când ai devenit depășit ori înțelept.

Orașul ăsta e plat și cald

în el, vântul de vară

e modest ca un preot devotat de la țară.

Continue reading