Sub tei, departe

Şi ningea în noaptea aia fin, cernut şi delicat

pe frunzele rămase-n urma toamnei în copac;

cădeau pe clape de hârtie

mici degete de ciocârlie –

un cântec doar în şoaptă,

de ascultat

când simţi că stai cu viaţa-n pantă

şi te agăţi

când melancolic, când disperat

de primul sunet ce te-a deşteptat.

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

w

Connecting to %s

%d bloggers like this: