Mărșăluiau încet și trist

doar gândurile sub fereastră

când ziua vie se ivi

ca să ne șteargă de-ntuneric,

dându-ne contururi și culori

și ochi

și limite.

Ne-aducem lutul laolaltă

să nu urlăm

din țări pustii

de nu găsim o altă cale,

iar simplu stau să-mi amintesc

că nici o clipă n-am pierdut

din fuga nocturnă a pleoapelor tale.

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: