P1000300

Orașul ăsta mă știe ca o rudă

care te urmărește de la distanță

care te vede născându-te

crescând și zbătându-te

care te vede mai limpede decât te-ai putut tu vedea până acum.

Orașul ăsta mă acceptă tăcut

nu are conversație ori exuberanțe

știe să tacă și să mă țină în viață

îmi dă să mănânc, mă pune la somn

o rudă săracă, lipsită de pretenții,

care-și împarte generos sărăcia

îmi dă strictul necesar

și mă iubește auster dar constant.

Mă imobilizează

îmi încetinește gândurile

îmi intensifică nemulțumirile.

N-ai să mă părăsești niciodată, știu

asta mă liniștește și mă dezgustă.

Pe străzile tale placide

mă plimb cu pași atemporali

nu știu când ai renunțat,

când ai devenit depășit ori înțelept.

Orașul ăsta e plat și cald

în el, vântul de vară

e modest ca un preot devotat de la țară.

Advertisements

One response to “

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

w

Connecting to %s

%d bloggers like this: